279. Castelbuono rruminuni

279. Castelbuono rruminuni

rruminuni

279 Castelbuono (2003, 73 anni, casalinga, istruzione bassa)

[◊ U rruminuni cos’i tìemp’i guerra].

R: Vabbè! Però, comu si facìa stu rruminuni?

U ruminuni era na speci di polenta, c’u furmìentu. [◊ No, u rruminuni èni na speci di farru… di farru]. U furmientu… u furmientu macinatu, u farru. Avìevanu na cosa c’a petra [◊ si macinava]…

R: …un mulinu.

… un mulinìeḍḍu di chissu accussì. Niscìeva stu cosu e può u cucìevanu.

[…]

R: E quindi si condiva cu virdura?

[◊ O c’a virdura oppuru cu l’ùogliu… [◊◊ c’a sarsa] c’a sarsa…]  ognunu, pua, a desidèriu… [◊◊ c’u vrùocculu, forsi c’u vrùocculu].

[◊ Il rruminuni [era una pietanza] ai tempi della guerra.

R: Va bene! Però come si faceva questo rruminuni?

Il rruminuni era una specie di polenta [fatta] con il frumento [◊ No, il rruminuni è una specie di farru (=frumento grossolanamente molito)]. Il frumento… il frumento macinato [grossolanamente], il farru. Avevano una cosa con la pietra [◊ si macinava]…

R: …un mulino

…un mulinello di questi. Veniva fuori questo coso [=farro] e poi lo cuocevamo.

[…]

R: E quindi si condiva con verdure?

[◊ O con la verdura oppure [soltanto] con l’olio [◊◊ con la salsa di pomodoro] con la salsa …]  ognuno, poi, a piacere… [◊◊ con il cavolfiore, forse con il cavolfiore].