275. Petralia Soprana farinata

275. Petralia Soprana farinata

farinata

275 Petralia Soprana (2004, 82 anni, bracciante, istruzione bassa)

A farinata

R: Eh! Cumu si fa a farinata?

Si pìgghia acqua n’a.. n’a pèntola. Comu vuḍḍi *ci a a mèttiri picca, picca, picca picca e s’arrimina.

R: Chi si ci minti?

E ci minti –  *quannu una ci avi – un po’ di virdura. Se a un po’ di càvuli ci i mitti, annò i finùocchi (a pasta ch’i finùocchi puru bella iè!)… i finùocchi.

R. Bella! E chista, a farinata, si ci mitti pròpia a farina?

Sì, a farina! Sì… normali! Però, no tutt’a na vota! A picca a picca, e si va miscolannu. E pui iḍḍa, quannu iè bella quagghiata, si mància. E iè puru bella! O sìa, dùoppu c’è puru a sìmula. C’è a sìmula puru. S’a màncianu c’a sìmula.

R: E si chiama sempri farinata?

Sì! Però chiḍḍa si fa c’a sìmula e chiḍḍa chi si fa c’a farina… farina normali.

La farinata

R: Eh! Come si fa la farinata?

si prende acqua [e si mette] nella… nella pentola. Appena bolle ci vai mettendo [la farina] a poco a poco e si rimesta.

R: Cosa vi si mette?

Ci metti – quando si ha – un po’ di verdura. Se hai un po’ di cavoli, ce li metti, altrimenti i finocchi (la pasta con i finocchi è pure buona!)… i finocchi.

R: Buona! E [in] questa, [nel]la farinata, vi si mette propriamente la farina?

Sì, la farina! Sì [quella] normale! Però, non tutta in una volta! A poco a poco, e si va mescolando. E poi quella, quando è bella densa, si mangia. Ed è pure buona! Altrimenti, dopo c’è anche la semola. C’è la semola, pure. Se la mangiano con la semola.

R: E si chiama sempre farinata? I: Sì! Però [c’è] quella [che] si fa con la semola e quella che si fa con la farina… la farina normale.