268. Gratteri arriminata

268. Gratteri arriminata

arriminata

268 Gratteri (2014, 75 anni, casalinga, istruzione bassa)

Arriminata, chiamata. Ca si cirnieva, quannu si facieva a farina pi fari u pani, cu n atru crivu, e si facieva st’antìcchia di simuliḍḍa. Tantìcchia di simuliḍḍa si mittieva sparti. Puoi si pigliava un pignatiḍḍuzzu cu na palittieḍḍa di lignu, quannu sirvieva. Si mittieva l’acqua, e cu na cucchiara si iava mittiennu a picca a picca e si iava arriminannu, arriminannu, arriminannu finu ch’iera densa, e si manciava, stu… st’arriminata, chiamata. Pròpia qualcuno ca ci piacieva, a volte, primu pigliàvanu du filiḍḍa di finuocchi sarvaggi, du filiḍḍa di finuocchi sarvaggi, ci i pizziàvanu tutti nta l’acqua e i facièvanu cuòciri un pochinu, e ci vinieva st’arriminata più verdastra… i finocchietti servaggi.

R: E si ci mintiva antìcchia…?

Un pizzico di sali, giustamente [xxx], l’uògliu, puru… un poco di olio [◊ E si manciava], e si mangiava.

[È] chiamata arriminata! Quando si faceva la farina per fare il pane, si cerneva con un altro setaccio e si otteneva questo po’ di semolino. Un po’ di semolino si metteva da parte. Poi si pendeva un piccolo pentolino e una paletta di legno, quando serviva. Si metteva l’acqua [a bollire], e con un cucchiaio si andava versando a poco a poco [la semola], e si andava rimestando, rimestando, rimestando finché diventava densa, e si mangiava questo… questa arriminata, [com’era] chiamata. [Se poi], propriamente, a qualcuno piaceva, alle volte prendevano due gambetti di finocchi selvatici, ve li tagliuzzavano tutti nell’acqua e li facevano cuocere un pochino, e gli veniva più verdastra questa arriminata [con] i finocchietti selvatici.

R: E vi si metteva un po’…?

Un pizzico di sale, giustamente [xxx], l’olio, pure… un po’ d’olio [◊ E si mangiava!], si mangiava.